Întotdeauna
iernile-s aproape
când verile şi toamnele
tot fug
că noi suntem
doar zbaterea de pleoape
a flăcării
din arderea pe rug.
Dar din lumina
care-a prins să cearnă
o toamnă
lăcrimând printre iubiri,
frumoaso,
tu să prinzi un fir de iarnă
ca s-o pictezi
cu blândele-ţi trăiri,
Că-n albul ei sfios
venit din stele
ea poartă fir de lotus
şi de stea.
Iubito,
te aşează printre ele,
în toamna ta,
în iarna mea.
Leonid IACOB
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
O recitare minunata pe care o ascult deseori si de fiecare data cu aceeasi placere si incantare.Este un film favorit de-al meu pe netlog si te ascult dragul meu ori de cate ori mi-e dor de tine.
RăspundețiȘtergere