joi, 24 martie 2011

iubirea iernii


Întotdeauna
iernile-s aproape
când verile şi toamnele
tot fug
că noi suntem
doar zbaterea de pleoape
a flăcării
din arderea pe rug.

Dar din lumina
care-a prins să cearnă
o toamnă
lăcrimând printre iubiri,
frumoaso,
tu să prinzi un fir de iarnă
ca s-o pictezi
cu blândele-ţi trăiri,

Că-n albul ei sfios
venit din stele
ea poartă fir de lotus
şi de stea.
Iubito,
te aşează printre ele,
în toamna ta,
în iarna mea.

Leonid IACOB
sâmbătă, 21 noiembrie 2009

în gara…


.
În gara prăfuită
de-atâta aşteptare
citeam răvaşul care
mi-l adusese vântul,
era o filă care,
căzută în uitare
cu buze sibiline
tot săruta pământul.

Apoi cu grija-n suflet
l-am netezit pe frunte
şi i-am şoptit cuminte
al lumii vechi descânt,
i-am pus pecetea gurii
izvorului de munte
şi flori de iasomie
şi dragul din cuvânt.

Apoi, în trenul care
pornise-ncet spre tine,
l-am aşezat pe-o bancă
în cel dintâi vagon
şi fluturând batista
i-am spus să-ţi spună ţie
că stau în aşteptare
pe-acelaşi vechi peron.

Leonid IACOB 
scrisă:
duminică, 20 februarie 2011

miercuri, 23 martie 2011

din alte vremi

Copilul,
care-am fost odată,
mă strigă iar din amintire
şi râsul lui tot mai încet răsună
şi vocea-i tot mai slabă,
mai subţire.

Şi-ncet încet
trec iarăşi vechi poveşti
pe care tata le scria
în noapte-adâncă
şi vocea lui şi-acum eu o aud
molcomă ca izvorul de sub stâncă

Şi parcă văd acum trecând călări
cohortele de zmei , balauri, zâne,
Ilene-sânziene, Feţi-frumoşi,
ori cotoroanţe rele şi bătrâne
şi-aş vrea ca să le strâng din nou
sub palma mea pulsând înfiorată,,
dar ele sunt doar amintiri.
Şi nu pot fi copilul de-altădată.
Copilul care-am fost odată.

Leonid IACOB
scrisă: 
marţi, 4 ianuarie 2011