Leonid Iacob: Imaginara mea iubire- poezie proprie

Confluente Literare : ultimul rămas

Confluente Literare : ultimul rămas: Confluente Literare : ultimul rămas

Acest film este atat de grozav!

Acest film este atat de grozav!

iubirea iernii

Întotdeauna

iernile-s aproape

când verile şi toamnele

tot fug

că noi suntem

doar zbaterea de pleoape

a flăcării

din arderea pe rug.

Dar din lumina

care-a prins să cearnă

o toamnă

lăcrimând printre iubiri,

frumoaso,

tu să prinzi un fir de iarnă

ca s-o pictezi

cu blândele-ţi trăiri,

Că-n albul ei sfios

venit din stele

ea poartă fir de lotus

şi de stea.

Iubito,

te aşează printre ele,

în toamna ta,

în iarna mea.

Leonid IACOB

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

în gara…

.

În gara prăfuită

de-atâta aşteptare

citeam răvaşul care

mi-l adusese vântul,

era o filă care,

căzută în uitare

cu buze sibiline

tot săruta pământul.

Apoi cu grija-n suflet

l-am netezit pe frunte

şi i-am şoptit cuminte

al lumii vechi descânt,

i-am pus pecetea gurii

izvorului de munte

şi flori de iasomie

şi dragul din cuvânt.

Apoi, în trenul care

pornise-ncet spre tine,

l-am aşezat pe-o bancă

în cel dintâi vagon

şi fluturând batista

i-am spus să-ţi spună ţie

că stau în aşteptare

pe-acelaşi vechi peron.

Leonid IACOB 

scrisă:

duminică, 20 februarie 2011

din alte vremi

Copilul,

care-am fost odată,

mă strigă iar din amintire

şi râsul lui tot mai încet răsună

şi vocea-i tot mai slabă,

mai subţire.

Şi-ncet încet

trec iarăşi vechi poveşti

pe care tata le scria

în noapte-adâncă

şi vocea lui şi-acum eu o aud

molcomă ca izvorul de sub stâncă

Şi parcă văd acum trecând călări

cohortele de zmei , balauri, zâne,

Ilene-sânziene, Feţi-frumoşi,

ori cotoroanţe rele şi bătrâne

şi-aş vrea ca să le strâng din nou

sub palma mea pulsând înfiorată,,

dar ele sunt doar amintiri.

Şi nu pot fi copilul de-altădată.

Copilul care-am fost odată.

Leonid IACOB

scrisă: 
marţi, 4 ianuarie 2011